Monday 17 May 2010

Cena entre amigos

Aseara am organizat o cina pentru prietenii mei din Buenos Aires si cei doi prieteni romani care se aflau, printr-o coincidenta, in acelasi timp in "orasul furiei".
Seara a inceput cu bruschette de rosii, usturoi si busuioc preparate cu ulei de chilli, ciupercute umplute cu ricotta, parmezan, jalapenos si marar si a continuat glorios cu mamaliga insotita cu pui marinat in oregano, cimbru, rozmarin si patrunjel. Desertul a constat in 2 prajituri supraetajate - una de ciocolata si dulce de leche, alta de bezea si crema de vanilie, ambele ornate cu capsuni.
Am ascultat de la Maria Tanase la Suie Paparude... de la Carla Bruni la preferatul meu Leonard Cohen, am dansat cu totii hora pe Ciuleandra si am baut Chardonnay si sampanie.
Matt - barmanul din Wherever, locul unde ne place sa mergem oricand avem chef de un cocktail si muzica buna, mi-a spus, mai in gluma mai in serios, ca se simte "considerably more cultured" dupa aceasta seara intre prieteni.
Dan si Achim au depus un efort comun pentru ca mamaliga sa nu aibe cocoloase, apoi s-au intrecut in melodii romanesti, noi si vechi. Romina, Joanna si Suyen s-au pus la curent cu vietile amoroase ale fiecareia, au tras concluzii si au injurat barbatii, asta inainte sa vina Matt care inca pare usor indragostit de Romina. Agustin mi-a laudat talentele de gospodina si de gazda si a pupat-o pe Suyen la fiecare 2 propozitii.
Seara s-a incheiat cu Madeleine Peyroux, geamuri larg deschise si tigarile vanilate ale lui Matt... In Buenos Aires e din ce in ce mai frig, Dan si-a cumparat un fular din targul de vintage San Telmo.
A fost o seara cu adevarat reusita; poate singurul inconvenient a fost ca am reusit performanta de a murdari toate vasele din dotare.:)

Thursday 8 April 2010

Cativa pasi prin Buenos Aires

Imi parchez masina cea rosie fara serva directie, afara e intuneric si zgomot. Opresc farurile, postul de radio Aspen, si cobor pe strada Ugarteche, chiar in dreptul Lavadero-ului, unde fetele imi inmaneaza hainele proaspat spalate. Mai putin de 1 euro pentru un sac intreg de rufe impaturite, parfumate si caldute.
Trec pe langa niste cartoneros - sunt foarte multi prin oras, insotiti de carucioarele lor supradimensionate- colecteaza cartonul si alte derivate de hartie din pubelele locuitorilor orasului. Imi continui drumul spre Romario, binecunoscutul lant de empanaderii si cer 2 empanadas - una cu carne picante si alta cu verdura. Tipul de la Romario are vreo 40 de ani, dar e genul "gets hotter with age": 7 pesos, imi zambeste.
Imi fac loc printre mesele de pe trotuar. E joi seara, ora 11 si e plin. Lumea bea Quilmes si mananca empanadas. "Che, boludo, porque no viniste el viernes? Te perdiste un kilombo total, pelotudo..."
Uite o gasca de catei- insotiti de un plimbator profesionist. Am observat ca unii plimbatori plimba doar una sau doua rase de catei. Trece o ceata de Beagle, toti cu coada pe sus, facandu-si loc printre ceilalti cu botul. Unul mai mic musca de lesa, plimbatorul il ignora.
Ajung la poarta blocului meu -Palacio Los Patos- portarii imi deschid si ma intreaba "Todo bien?". Le raspund standard si ii intreb asisderea "Hola, como le va?". Pentru 1 secunda parca miroase a snitelele doamnei Tereza...dar nu, probabil e vorba de milanesas.
Mergand prin patio-ul blocului, ma uit inspre fereastra mea preferata unde locuieste un personaj imaginar, a carui proveste ii mai adaug ceva de fiecare data cand trec pe acolo daca ma gasesc intr-o stare poetica. Pana plec, pesemne, il voi cunoaste deja foarte bine.